Mihai Razvan Moraru | Recomandare: să privim mai des în oglindă. Doar așa putem vedea propriile greșeli și compromisurile toxice și doar așa putem începe schimbarea, în care azi mai cred doar idealiștii!

Așteptăm perfecțiunea și, până când ea apare, lăsăm mizeria să se propage în societate.
Citesc comentarii atât pe această pagină, cât și pe pagina de campanie, în care găsesc o mulțime de justificări pentru absența la vot de ieri.

Printre cele mai des întâlnite sunt: „Dacă nu te susținea USR sau PNL, mergeam la vot”, „Sunteți toți la fel”, „Nu se schimbă nimic”, „Am citit eu un articol despre afacerile dubioase ale unora din partid sau despre dumneavoastră”.

Trăim într-o țară defectă. Și am să vă explic de ce. Nu pentru că anumiți candidați câștigă alegerile, ci pentru ceea ce reprezintă ei și pentru modul în care funcționează astăzi legea și autoritatea.

Să le luăm pe rând:

1. Perfecțiunea partidelor și „vina moștenită”
   Am întâlnit în campanie buzoieni nemulțumiți de activitatea partidelor care m-au susținut sau de anumiți lideri locali și centrali. De cele mai multe ori, discuțiile nu ajungeau la programe, propuneri sau experiență. Totul se reducea la: „USR a lăsat oamenii fără apă”, „PNL ne-a pus taxe”, „Sunteți susținut de partide cu lideri care au probleme”.
   Eu critic toate partidele atunci când greșesc. Avem nevoie de o reformă politică majoră, amânată constant de grupuri închise din aproape fiecare partid.
   Dar nu există partid perfect. Nici candidat perfect. Există doar opțiuni, iar fiecare votant ar trebui să o aleagă pe cea pe care o consideră mai bună.
   Astăzi însă se așteaptă partidul perfect, format din oameni perfecți. Succes în a-l găsi! În timp ce baronii locali își demonstrează neputința și hoția încă patru ani! Deci USR și PNL sunt defecte, dar PSD și AUR în care jumătate sunt foști PSD-isti sunt ok?

2. Falsul vinde mai bine decât adevărul.
   Observăm cum știrea falsă e consumată mai intens decât adevărul.
   Am primit două campanii denigratoare din partea PSD, în care au fost atacate familia și compania mea. Au avut efect? Probabil. Cât de mare? Nu știu.
   Dar mai contează pentru unii că prezint dovezi, acte, hotărâri care arată clar că acele acuzații sunt false? De cele mai multe ori, nu.
   În timp ce căutăm perfecțiunea, alegem minciuna — pentru că e mai siropoasă. Iar adevărul, prezentat în mod corect și sobru, „nu are sare și piper”.
3. Respect cerem, jigniri oferim!
   În timp ce visăm la o țară în care oamenii se respectă, mulți încep conversația cu „Marș” sau „Du-te naibii”.
   Fără să vrea să afle cine ești, ce propui sau ce ai făcut. Doar pentru ca văd o siglă a unui partid.
   Așa se construiește respectul în România: cu jigniri adresate unor oameni pe care nici măcar nu îi cunoaștem.
4. Presa, capturată de politică
   Presa independentă aproape că nu mai există la nivel local.
   Oricine are o tastatură se declară jurnalist, iar dacă îl contrazici, devii brusc „dușmanul” libertății presei, în timp ce el încasează bani de la partid.
   Tu ai o singură variantă: să mergi în instanță și să aștepți doi-trei ani o decizie. Iar până atunci, el poate publica încă zece articole mincinoase. Sau zece pe zi.
   Iar tu ar trebui, teoretic, să te muți cu viața la tribunal.
5. Adevărul relativizat
   Astăzi, adevărul aproape că nu mai există.
   Fiecare are propriul „adevăr”, iar această idee e promovată până și în SUA.
   Nu mai verificăm faptele, decât atunci când ne convin. Legea ar trebui să însemne aflarea adevărului. Autoritatea ar trebui să aplice legea și să condamne hoția, falsul, minciuna.
   Dar asta pare din ce în ce mai greu de realizat, motivând cǎ am distruge libertatea de exprimare.
6. Modernitate pe datorie
   Vrem o țară modernă, dar acceptăm un regim de austeritate mascată.
   Ne bucurăm pentru orice leu primit, fără să întrebăm de unde vine.
   În județul Buzău, pentru voturi catre Ciolacu, s-au oferit sume între 50 și 500 de lei. Sunt și clipuri pe rețele cu aceste probleme.
   Au apărut peste noapte bugete suplimentare la primării pentru pachete, premii, vouchere de 1 și 6 decembrie.
   Au apărut creșteri salariale promise în diferite instituții. Și ați văzut pe cineva luat la întrebări? Sau pe cineva arestat?
   Toate din taxele pe care le plătim. Apoi ne mirăm că nu avem spital, drum sau școală. Și uite așa spunem iar: nu se va face nimic! Păi de unde pleacă problema?
7. Vrem programe, dar votăm promisiuni la plic!
   Spunem că vrem programe, dar când discutăm despre ele se răspunde: „Nu se va face nimic. Nu mă interesează!”

În realitate, programul dorit de prea mulți e doar buzunarul propriu. Bani dați direct de stat, sub diverse forme.

Credem că X lei în plus vor înlocui investițiile în oameni, în educație și în sănătate.
Dar asta nu va construi niciodată o comunitate puternică. Va crea doar una dependentă de un lider politic, care dacă vrea dǎ, dar după ce mai întâi ia el cât vrea!
Fraierii? Sunt cei care plătesc! Și iarăși ne învârtim în cerc: de ce cred tot mai mulți ca a plăti taxe și impozite e o greșeală?

De 36 de ani, atât clasa politică, cât și societatea întreagă întrețin acest sistem. Ne plângem că există corupție, că se fură bani din școli și din spitale, că avem o clasă politică incompetentă și autorități pasive.

Recomandare: să privim mai des în oglindă. Doar așa putem vedea propriile greșeli și compromisurile toxice și doar așa putem începe schimbarea, în care azi mai cred doar idealiștii! Câți încă mai sunt!

Până atunci – mizeria se poate propaga în liniște! Cǎ ne-am obișnuit deja cu ea!

Moraru Mihai Razvan